duminică, 8 octombrie 2017

Rani psihologice

Lise Bourbeau a scris "Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine", o carte in care vorbeste despre rani psihologice care apar in copilarie si ne marcheaza in mod negativ intreaga viata.
https://autoeducare.ro/category/psihologie-practici-tehnici/page/3
Rana respingerii provoaca masca fugarului, rana abandonului-dependentul, rana umilirii-masochistul moral, rana tradarii-dominatorul, rana nedreptatii-rigidul.
Cei care asuma inconstient aceste rani sunt spirite care au venit sa invete lectia acceptarii si lectia iertarii, si de aceea se nasc in familii care le pot oferi astfel de experiente.

'Titica mamii

Noi suntem ochiosi din familie, dar recordul absolut este batut lejer de "titica mamii".
Sunt membri ai unei familii care au parte de tot felul de necazuri, parca au venit sa preia toata karma de neam. Asa pare a fi si sora mea, de mica a avut probleme, o infectie in sange i-a blocat apetitul si i-a provocat mancarimi la nivelul pielii si neliniste, pe la trei ani. A fost "reparata" de o batrana, care a "taiat-o" pe spate, cu o lama, finut, astfel incat sa iasa "sangele statut", negru, un fel de blocaj al energiei spatelui. Dupa alti trei-patru ani a facut un "chist de canal", adica in zona gatului ii crestea un fel de gusa urata. A fost operata de doua ori in timpul clasei intai, se refacea, aproape tot anul scolar l-a petrecut in spital. Cand s-a refacut a treia oara, mama a decis sa mergem la bunici, la Galbeni, Filipesti, Bacau, un satuc pierdut intre dealuri, cea mai apropiata sosea sau cale ferata era la distanta de mai bine de trei km. Aici infectia pur si simplu a disparut, a fost suficienta o luna, si nu s-a mai intors! Ii spuneam "titica mamii", pentru ca asa se alinta singura cand se lovea (mititica mamei, dar cand a spus-o prima data avea trei ani :) ).
Fiul ei a fost si mai bolnavicios, a fost diagnosticat cu astm si alergii incredibil de agresive!!!
La ceea ce stiu azi as putea spune ca Lumi plateste karma grea, probabil a ei, proprie, din alte vieti, si in acelasi timp karma de neam. Daca noi ca spirite revenim in corpuri in interiorul aceleiasi familii, se poate spune ca ne platim singuri greselile, in viata urmatoare, in alt corp, poate fi chiar al unui nepot sau stranepot...
Am simtit dintotdeauna ca ea are o rana de abandon, mai mult sau mai putin constienta:
https://autoeducare.ro/psihologie-abandonul
Oare daca ar putea intelege si ierta vinile reale sau imaginare ale celor din jur, nu i-ar fi mai bine?!?

joi, 5 octombrie 2017

Credinta/religia

Eu cred asa: religia este planeta pe care vom trai in urmatoarea viata, de aceea este bine sa fim foarte atenti cand ne alegem tipul de spiritualitate cu care rezonam, pentru ca va fi lumea spre care ne indreptam.
Se spune ca in interiorul fiecarei planete este "legat" prin gravitatie un demon, care primeste lumina si caldura de la soare, noi ne invatam lectiile intre atractia demonului si lumina ingerului.
Daca planetele au gravitatie diferita, atunci si demonii din interior au potente diverse, iar sufletele "legate" de aceste planete au lectii de viata specifice de invatat.
Albert Einstein ii scria fiicei sale ca forta de care cercetatorii nu tin seama, poate cea mai puternica forta din univers, este iubirea, pentru ca energia iubirii este insusi Dumnezeu. Nu m-ar mira ca stiinta sa ajunga la concluzia ca gravitatia este determinata de forta iubirii, in sens de atasament...
Iubirea in sens de admiratie si recunostinta, inalta spiritul si ii da putere, iubirea in sens de atasament conditionat, scufunda in materie si in provocari.
Asadar ganditi-va bine cand alegeti sa treceti la alta religie, fiecare planeta are "legat" in interior un demon, dar e condusa de un inger, e bine sa aveti un inger preferat. :)

Mama

Este aproape si totusi departe, este sursa si totusi sfarsitul, este sansa si speranta.
Am fost norocoasa, am avut parinti iubitori si mereu aproape de sufletul meu, si desi in general spun ca ii iubesc in mod egal, la prima cumpana serioasa am inteles ca mama e favorita, datorita ei am decis sa-mi continuu drumul si sa accept lectiile vietii, oricat de dure vor fi.
Mama nu prea a avut timp sa ma alinte, de fapt nici nu prea se pricepea sa alinte, pentru ca ea insasi nu fusese alintata de nimeni. In plus avea un serviciu care ii cerea mult timp si energie, iar acasa o asteptau un sot si patru copii, chiar daca se pricepea sa alinte, nu ar fi avut timp sa o faca. Dar mi-a alimentat timpul liber cu lumea imensa si misterioasa a lecturii, biblioteca cat o camera de acasa mi-a tinut loc de mama, m-a educat, m-a mangaiat. Practic copilaria mea a fost scufundata in lectura, imbibata cu emotii, lectii de viata, istorie, geografie, filosofie, si tot ce am intalnit in aceasta lume a lumilor, pentru ca intr-o biblioteca se intersecteaza numeroase dimensiuni. Pentru mine a fost perfect, pentru ca astfel am fost mult mai solid pregatita pentru viata, mi-am reamintit multe lectii intelese bine in alte vieti, dar sterse din memorie prin reincarnare. In plus, distanta pe care mama inconstient a impus-o nu m-a legat cu atasament prea puternic, mi-a lasat spatiu sa zbor... :)
Si mama e un spirit vechi, probabil ca ne-am intalnit in multe vieti, parem sa ne cunoastem bine, dar ce m-a uimit intotdeauna a fost respectul care ne-a insotit mereu, in ambele sensuri, oricat ne-am simtit tradate/inselate increderea, niciodata nu ne-am jignit, niciodata nu ne-am spus vorbe grele, desi eu sunt foarte dura in general si cu mine insami, si cu cei din jur.
Se spune ca parintilor le datorezi sansa de a "ateriza" pe aceasta planeta, chiar daca ei nu erau prea constienti de ceea ce fac, asadar indiferent cat s-au priceput sa te creasca, este normal sa le fii recunoscator si pentru ca ti-au permis reincarnarea. Eu nu le sunt recunoscatoare doar pentru nastere, am toate motivele din lume sa ii iubesc si apreciez pentru tot ce au facut ca sa ma creasca frumos, dar e clar ca legatura noastra este mai veche, vine din multe vieti traite impreuna, si probabil vor mai fi si in viitor, pe aceasta planeta sau pe alta...
Rana psihologica pe care nu si-a vindecat-o inca este rana de nedreptate:
https://autoeducare.ro/rana-de-nedreptate-si-rigiditatea#more-3294

marți, 19 septembrie 2017

Totos

La sfarsitul lui august 1981 ne-am intors acasa de la bunicile din Moldova. La granita dintre judetele Bacau si Roman, in satul Galbeni comuna Filipesti ce apartine de Bacau, s-a nascut tatal meu, acum in sat mai ramasesera bunica si strabunica si un var care este si nas pentru parintii mei si nan pentru mine. Dupa doua saptamani vestea a cazut ca un traznet, nenea Tuca a trimis telegrama ca bunica a murit. Au plecat la inmormantare doar parintii pentru ca incepuse deja scoala, eu am ramas acasa sa am grija de surori si sa conserv partial legumele din balcon.
Cand s-a nascut Tania in 1983, ma gandeam ca i-ar fi placut si bunicii Elena sa o cunoasca, si evident si Tania s-ar fi bucurat de inca o ruda iubitoare. Ii spuneam "Totos" pentru ca mereu pierdea ciorapeii, dadea din picioare cu o frecventa care arunca tot de pe ea :) Ii puneam ciorapei si cand era infasata pentru ca ii inghetau repede piciorusele. Sora mea Tania s-a nascut cand eu aveam 18 ani si doua luni si a venit cu pasi de pisica, ascunsa in diagnosticul de fibrom, altfel mama avea deja trei copii si o varsta la care nu isi mai dorea sa spele scutece. De la inceput am observat ca are o putere de influentare foarte mare, stia exact ce sa ceara de la fiecare, ce poate obtine, cum poate manipula. Dar abia cand a devenit adolescenta am inteles ca intre Tania si tata era o relatie speciala, chiar daca el se straduia sa nu faca favoritisme intre copii. Pur si simplu le placea sa faca chestii impreuna, de exemplu desi pe noi celelalte nu ne incurajase sa ne machiem, cand o facea Tania o privea ca in transa. Era suficient ca Tania sa ceara ceva, tata ii cumpara intotdeauna, a avut mai multe papusi decat noi celelalte trei impreuna. Nu eram geloasa dar nu intelegeam de ce sunt atat de atasati...
Toate rudele din partea tatei imi spuneau ca seman cu bunica Elena, la fata un pic, la corp, la mers. Dupa moartea bunicii nu prea ne-am mai intalnit cu unchii si matusile din partea tatalui, astfel ca Tania nu ii cunostea, si nici ei pe ea. In 2001 cand a murit tata, fratii si surorile lui veniti la inmormantare pareau dublu socati, o data pentru ca tata plecase mult prea devreme dintre noi, macinat de un cancer generalizat si foarte invaziv, si in al doilea rand erau toti cu ochii pe Tania, spuneau ca e copia fidela a bunicii, asa cum si-o aminteau ei din tinerete. Atunci am inteles de ce tata era fascinat de Tania, dar asta nu explica reciproca, de ce era Tania atat de legata de tata.
Acum cred ca am inteles. Dupa ce am invatat Reiki, am trimis energie in trecut, ca sa il inteleg mai bine, ideea care explica perfect totul este ca bunica Elena s-a reincarnat in Tania. De aceea a trebuit sa moara bunica brusc, dintr-o raceala ordinara, trebuia sa schimbe corpul, de aceea erau atat de puternic conectati tata si Tania, atasamentul lor era spiritual, dincolo de spatiu si timp. Acest atasament puternic l-am recunoscut mai tarziu intre Mattia si Carmen, bunic si nepoata, in nepoata fiind spiritul fratelui mort la 23 de ani, nu prea se stie de ce.
Cu bunica Elena ma intelegeam bine, imi povestea ore intregi intamplari din tinerete, in timp ce o ajutam la treaba, surorile mele erau mai distante, preferau sa se joace departe de povestirile bunicii. Desi ma inteleg bine cu toate surorile, intre noi, surorile, nu prea exista cearta sau suparare, intre mine si Tania a fost mereu un alt tip de atasament, nici gura lumii care o credea fiica mea nu m-a facut sa o indepartez, nici relatia ei speciala cu tata nu mi-a provocat invidie, si in general cu ea nu m-am certat niciodata, NICI MACAR O DATA! Este sigur un spirit vechi cu care m-am mai intalnit in multe alte vieti.

marți, 5 septembrie 2017

D.D./Dede

Se spune ca al tau copil va semana cu persoana pe care o admiri cel mai mult in timpul sarcinii, si cum favoritul meu era Alain Delon, puiul meu ii seamana un pic. :)
Pentru ca nu puteam impaca educatia severa pe care am primit-o cu moda mult mai libertina a timpului, evident ca nu ma puteam apropia prea mult de niciun baiat, am decis: casatoria nu este potrivita pentru mine! Totusi imi plac enorm copiii, ma inteleg excelent cu ei, si imi doream un copil. Am incercat sa infiez, nu am putut pentru ca nu eram casatorita... :)
Atunci am decis ca trebuie sa imi fac propriul copil, desi nu eram sigura ca sunt in stare. Aveam deja 29 de ani si timpul trecea, de aceea am facut tot posibilul sa "ma indragostesc". Am ales un barbat sanatos a carei partenera se plangea de chiuretaje, si... am reusit! La 31 de ani si jumatate a sosit cel mult asteptat si dorit, din pacate doar de mine.
Primul meu prieten a fost Daniel Berceanu, pe la 13 ani. Eram in clasa a opta, era deja toamna, ne plimbam prin cartier tinandu-ne de mana, asa a trecut si iarna si primavara. Pe la sfarsitul lui mai, eram la scoala cand am aflat vestea: "Daniel s-a inecat in Dunare!" Au traversat in grup Dunarea si la intoarcere, obosit, a fost prins de un anafor, si fiind tuns foarte scurt, nici de par nu au putut sa il apuce, sa il ajute sa iasa din curent. Corpul i-a fost gasit dupa o saptamana la filtrul de la Galati. Nici acum nu pot crede ca e mort. Ani intregi am pandit multimea, asteptandu-ma sa apara de niciunde, sa-mi zambeasca ca altadata.
Pentru ca Dede aparea din golul/neantul unde disparuse Daniel, ii poarta numele si dragostea. Nu am incercat sa il invat pe Dede sa inoate, desi eu am invatat sa inot la scoala, pentru ca vecinatatea Dunarii imi dadea frisoane, straniu a fost ca nici el nu voia sa invete, atunci cand s-a ivit ocazia.
Pe de alta parte, Dede nu are nicio conexiune cu restul familiei, desi matusicile si bunica au incercat mereu sa il apropie, el este oarecum distant. L-am educat autodidact si independent, eu trebuia sa mai si lucrez, apoi ma enervam ca nu are nevoie de mine... :) :) :) Pana si sa citeasca a invatat singur, m-am trezit (inainte de a implini sase ani) ca silabiseste subtitrajul tv.! Am facut treaba buna!
Intr-un fel am stiut mereu ca Daniel a trebuit sa plece ca sa revina sub forma lui Dede. Dupa informatia pe care am acumulat-o pana acum, totul a devenit mult mai limpede. Eu sunt un spirit cu varsta astrala mare, am simtit asta dintotdeauna, uneori am senzatia ca am trait sute de ani, probabil intr-una din vieti am fost calugar si am jurat credinta Domnului pentru eternitate, si este posibil ca de aceea am simtit dintotdeauna ca nu ma voi casatori. Si Daniel este un spirit cu varsta astrala mare, poate ca stiind problema mea, dar dorind sa-mi ramana aproape, s-a intors ca si fiu, dupa 16 ani.
Voi invata sa masor radiestezic si ma voi convinge.
In egoismul meu de a avea un copil, chiar si fara tata, i-am provocat fara sa constientizez rana de nedreptate: https://autoeducare.ro/rana-de-nedreptate-si-rigiditatea#more-3294
Depinde doar de el sa invete sa ierte si sa se vindece.

luni, 4 septembrie 2017

Carmen

Are 14 ani, este bruneta, constructie alungita tip Barbie, si are o inteligenta complexa, o adolescenta tipica din clasa de mijloc italiana... Nu imi este foarte draga pentru ca e alintata si manipulativa, dar trebuie sa recunosc ca ma deranjeaza la ea fix defectele mele... :)
Am ales sa incep aceasta serie cu ea pentru ca observand-o mi-a venit o idee interesanta. Carmen este precum furtuna, nu sta locului decat atasata de telefon/computer, isi cunoaste interesul si stie sa se faca iubita, de aceea este indragita de toata lumea. Dar mi-a atras atentia legatura ei speciala cu bunicul, il signore Mattia, pur si simplu o conexiune dincolo de aceasta realitate. Carmen se pupa cu toate rudele, dar cand isi imbratiseaza bunicul se topesc/amesteca/devin unul. Iar cand se privesc totul dispare in jurul lor. Astfel mi-a venit idea, daca se cunosc bine din alta viata/vieti?!?
Domnul Mattia a avut un frate mort la 23 de ani din cauze nu foarte bine cunoscute, un fel de infectie interna. La acel moment domnul Mattia avea 28 de ani, era deci in 1952, si scapasera amandoi "la mustata" de implicarea in cel de-al doilea razboi mondial. Stiu ca i-au trebuit ani buni sa-si revina, s-a casatorit dupa vreo sase ani...
Vazand puternica conexiune a nepoatei cu bunicul, mi-a venit intaia data ideea ca poate, spiritul fratelui s-a reincarnat in nepoata. Se vede cu usurinta ca domnul Mattia este un spirit cu varsta astrala mare, fratele (si nepoata) era mai putin responsabil, mai pus pe farse, pare a fi un spirit mult mai tanar. Si unchiul si nepoata au aceeasi constructie fusiforma si desi pare ca adolescenta seamana fizic perfect cu mama, (domnul Mattia este bunicul patern), ea seamana foarte bine si cu unchiul din poza.
Si atunci am inceput sa ma gandesc la familia mea, si trebuie sa recunosc ca si la noi sunt multe conexiuni stranii.
  

Rani psihologice

Lise Bourbeau a scris "Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine", o carte in care vorbeste despre rani psihologice care...